In ton cu sarbatorile

67106_porcusorul_incaltatCa tot se apropie sarbatorile si mai ales ca azi e Mos Nicoale, m-am gandit sa abordez intr-o altfel de postare subiectul asta. Toate magazinele sau ma rog, majoritatea sunt pline de brazi, luminite, ornamente si tot felul de cadouri gata impachetate, lumini pe strazi, in geamuri si poate chiar si in case, facebook plin de poze cu ciorapi atarnati, troieni de zapada, imagini de basm si tot felul de mosi surprinsi in diverse ipostaze. Ce mai, vrei nu vrei, ti se baga anticipat “spiritul” sarbatorilor pe gat.

Pana si tatal meu se pregateste intens de sarbatori. Cu o latura artistica dezvoltata (pictat, cantat la orga/acordeon, sensibilitate invaluita uneori  in vorbe a la Coelho), nu doar ca va merge la colindat cu prietenii lui, ci va participa si la un concurs organizat pe judet. Tin sa va spun ca atata inflacarare nu am vazut de multa vreme pentru asa ceva.

Cu multa meticulozitate a incercat sa-si repare acordeonul vechi si sa-l tot foloseasca la repetitii pana i-a puscat burduful! Habar nu am ce vrea sa insemne asta, dar nici nu are importanta pentru ca Mosul Nicolae i-a adus altul nou (doar ca la mana a doua). De parca ar fi fost uneltirea lui, ca tare ar fi avut nevoie pentru Craciunul asta de altul mai cum se cade, mai ales in contextual de fata. Tot felul de costume populare, scenete si accesorii (gen sabii), instrumente, voci si o echipa de vreo 13-14 persoane care vor merge la colindat in satul in care au crescut.

Nu sunt deloc fan obiceiuri de niciun fel (fie ca sunt la nunti, botezuri, mormantari, sarbatori sau mai stiu eu ce evenimente). Ma refer acum la traditii ciudate, ca daca luam in calcul impodobirea bradului, primirea cadourilor sau altele de acest gen care mie mi se par frumoase/normale, atunci sunt cel mai mare fan. Ideea e ca daca totul se desfasoara discret, nu am nicio problema dar fiind foarte bine ancorata in realitatea zilelor pe care le traim astazi si avand un mare simt al ridicolului si al criticii, tind sa nu apreciez cum se cuvine activitatile de acest gen.

Cu toate astea, ma bucur sa vad ca exista inca oameni care poarta cu mandrie portul popular, oameni care se pregatesc intens si mai ales neconditionat pentru colindat; iar asta doar pentru a le face o bucurie celor care ii vor intampina cu drag la poarta. Din partea mea, respect tuturor celor care mai pastreaza traditiile sau care gasesc o cale de a se bucura si de a simti sarbatorile!